Sindromul Marshall (PFAPA). Experienţa Clinicii de Pediatrie Sibiu
Romanian Journal of Pediatrics · 2013
DOI: 10.37897/rjp.2013.4.21 ↗Abstract
PFAPA este boală autoinflamatorie cronică caracterizată prin febră recurentă, stomatită aftoasă, faringită şi adenopatie. Autorii prezintă particularităţile diagnostice şi evolutive ale pacienţilor diagnosticaţi cu PFAPA, precum şi pattern-ul citokinic al acestora. Au fost incluşi în studiu 22 de pacienţi cu sindrom Marshall. S-a analizat pentru întregul lot vârsta de debut a simptomatologiei, durata dintre puseele febrile, durata de la debut la stabilirea diagnosticului, informaţii despre bilanţul inflamator. Legat de profilul citokinic, au fost comparate 2 loturi: „lotul PFAPA“ incluzând pacienţi între pusee şi „lotul non-PFAPA“ incluzând copii sănătoşi (lot martor). S-a studiat bilanţul inflamator şi nivelul citokinelor pro-inflamatorii/anti-inflamatorii pentru cele 2 loturi, în vederea identificării unui marker biologic sensibil pentru evoluţia bolii. Datele au fost analizate statistic utilizând „sample t test“. Rezultate. S-a remarcat indexul de suspiciune redus pentru PFAPA, boala fiind subdiagnosticată, iar diagnosticul stabilindu-se cu întârziere. Din analiza comparativă a bilanţului inflamator şi citokinic, s-a observat creşterea semnificativă a valorilor proteinei C reactive la lotul PFAPA versus lot martor, confirmând valoarea prognostică a acestei investigaţii pentru pacienţi în perioada intercritică. Concluzii. Diagnosticul PFAPA se stabileşte tardiv. Proteina C reactivă rămâne un marker sensibil pentru evoluţia bolii, chiar şi între puseele de activitate.
EUVIMED